Stimați colegi,
Felicitări cu prilejul Sărbătorilor Pascale!
Cele mai sincere urări de bine vă adreses cu ocazia respectivă!
Între Ciocan și Nicovală
În decursul anului de învățământ 2021, Școala Profesională or. Briceni a fost vizitată de mai multe agenții împuternicite de către stat să asigure respectarea normelor sanitare, igienice, tehnice și anti-incendiare, precum ANSA, ANSP și Agenția pentru Supraveghere Tehnică. Reprezentanții lor au verificat starea școlii din punctul de vedere al instituțiilor pe care le reprezentau, au făcut obiecții în cazurile în care lucrurile necesitau îmbunătățire, au elaborat prescripții în vederea înlăturării neajunsurilor depistate și au formulat recomandări de redresare a situației care s-au dovedit a fi foarte utile și binevenite. În condițiile grele de situație excepțională în țară, vizitele respectivelor agenții au avut un efect pozitiv și încurăjător asupra activității instituției noastre, fapt pentru care îmi exprim respectul atât pentru inspectorii care ne-au vizitat cît și pentru conducătorii lor!
Pe 7 aprilie 2021, Școala Profesională or. Briceni a fost expusă unui control riguros din partea Inspectoratului de Stat al Muncii. Inspecția a efectuat-o însuși șeful ISM Edineț, Iulian Bucatca. Oficial, controlul a fost planificat, dar faptul respectiv este sub semnul întrebării.
De la bun început era evident că obiectivele urmărite de inspecția respectivă au fost total diferite de cele urmărite de ANSA, ANSP și Agenția pentru Supraveghere Tehnică. Cu toate că școala noastră are aceeași situație precum majoritatea instituțiilor de învățământ din republica Moldova în ceea ce privește statele de personal și regimul de lucru al angajaților, d-nul Iulian Bucatca nu s-a sinchisit să facă din problema cu care se confruntă majoritatea școlilor, atît profesionale cît și generale, o crimă de talie națională pe care a incriminat-o Școlii Profesionale or. Briceni.
Situația este următoarea:
Școala dispune de trei paznici care trebuie să asigure integritatea bunurilor școlii pe parcursul a 560 – 576 ore lunar și 128 ore săptămânal. Numărul paznicilor îl stabilește Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în funcție de mărimea gospodăriei școlii, și nu stă în competența administrației școlii să mărească numărul respectiv.
Conform Codului Muncii, numărul orelor de lucru ale unui angajat nu trebuie să depășească 40 ore pe săptămână și 169 ore pe lună.
În realitate, în pofida tuturor străduințelor administrației școlii, timpul de muncă al paznicilor este de 128 : 3 = 42,7 ore – săptămânal și de la 576 : 3 = 192 ore la 560 : 3 = 186,7 ore lunar. Aceeași situație domnește în toate școlile.
Școala nu poate fi lăsată fără supraveghere, dar unități de personal pentru suplinirea orelor ce depășesc timpul maxim de muncă prevăzut de Codul Muncii pentru paza școlilor nu este prevăzut.
În loc de soluții și recomandări care să ne ajute să rezolvăm legal și în interesul paznicilor și al școlii problema respectivă, D-nul Iulian Bucatca a utilizat-o drept pretext de inițiere a unui proces de judecată împotriva ei, exact în deplină campanie de orientare profesională pe care o desfășurăm în vederea atragerii elevilor pentru noul an de învățământ.
Nu este întâmplător faptul acesta!
Graficul de lucru al paznicilor pe care am fost nevoiți să-l elaborăm în urma prescripțiilor d-lui inspector a provocat nemulțumirea lor și riscăm să rămânem fără ei dacă insistăm să-l implementăm. Exact ca-n fabula „Lupul vizir la oi”, se decide soarta paznicilor fără a se interesa cineva de părerea și interesele paznicilor. Nu intru în detalii prezentîndu-vi-l, dar fiți siguri de faptul puțini ar accepta să-l urmeze.
Pentru o instituție bugetară care economisește fiecare bănuț pentru a crea și îmbunătăți condițiile de instruire și de trai ale elevilor, gestul d-lui Iulian Bucatca de știrbi din imaginea școlii implicând-o în procese de judecată și de a o supune amendării este urît de tot.
În contextul lucrărilor de reparație și renovare pe care le-a inițiat școala, ar fi fost binevenită o soluție constructivă, un sfat sau cel puțin o recomandare de soluționare a situației expuse anterior, nu acțiunea umilitoare pe care a aplicat-o el împotriva noastră.
Primul proces de judecată a avut loc astăzi, 7 mai 2021. Din păcate el nu face deloc cinste sistemului justițiar al republicii noastre.
Evenimentul pe care vi l-am prezentat în materialul de față afectează activitatea Școlii Profesionale or. Briceni considerabil. Proiectele de reconstruire și renovare ale școlii care în ultimii ani începuseră foarte bine, au ajuns la discreția d-lui Iulian Bucatcă. Cînd cineva pândește doar prilejul de-ați pune bețe în roate și justiția se face părtașă la fapta sa, piere curajul oricui de a acționa, ș-atunci ne întrebăm cine este de vină că se ruinează instituțiile statului și se duce întreaga țară de râpă.
Continui să dezvolt tema lansată sub genericul „Între Ciocan și Nicovală”, deoarece ea este actuală și stringentă nu numai pentru Școala Profesională or. Briceni, dar pentru majoritatea instituțiilor bugetare și particulare.
La prima vedere evenimentele par a se derula în limetele normale și legale ale vieții sociale: – o instituție de stat verifică respectarea anumitor norme în cadrul altei instituții în interesele, chipurile, ale statului și ale populației însăși. Se vine, se verifică, se constată sau se elaborează la fața locului încălcări ale normelor special concepute pentru a fi încălcate, se atenționează sau se amendează și lucrurile se derulează mai departe. Totul pare firesc pînă observi anumite lucruri.
Primul lucru care „bate la ochi”, cum se zice în popor, este faptul că normele care de regulă sunt încălcate în proporție de 99% sau chiar 100% sunt făcute contrar oricărei gîndiri logice și în detrimentul tuturor, cu excepția celor care vin în inspecție.
Al doilea fenomen care se manifestă în cazul verificării respectării normelor sus-menționate constă în faptul că cei ce vin în inspecție sunt interesați numai de respectarea lor și de nimic altceva, inclusiv de viața oamenilor și chiar a națiunii.
Următorul lucru care le însoțește pe cele enumerate anterior se dezvăluie atunci cînd victima încearcă șă-și facă dreptate și ajunge în instanța de judecată. Acolo el află că nu Constituția, Declarația drepturilor omului și multe alte acte normative de genul acestora sânt cele mai importante în societate, dar anume normele încălcate, chiar dacă ele sânt în deplină contradicție cu acestea.
Dacă analizăm lucrurile respective separat unele de altele cu prezumția că ele nu au nici o legătură între ele, atunci ți se crează impresia că așa este societatea noastră, de doi bani, și că de vină este soarta noastră amară a moldovenilor. Cînd, însă, admiți că există o legătură între cele trei fenomene enumerate, conștientizezi faptul de ce corupția din republica noastră nu poate fi nicidecum combătută, în pofida pretinsei campanii de luptă împotriva ei.
Intrăm în detalii. Analizăm legea cu privire la timpul de muncă al omului. Ea este de 8 ore pe zi, în cazuri excepționale de 10 ore și maximum de 12 ore cînd limita respectivă este specificată în contractul colectiv de muncă. Legea respectivă este foarte bună, dar ea conține anumite lacune care, întâmplător sau intenționat, servesc drept temelie pentru ceea ce noi în continuare vom numi cu numele ei adevărat, corupție.
Majoritatea instituțiilor dispun de muncă care trebuie să fie efectuată 24 de ore din 24 și presupune prezența fizică a angajatului pe teritoriul întreprinderii. Cîndva situația respectivă era soluționată simplu: angajatul petrecea 24 de ore la întreprindere și 48 de ore acăsă la fiecare trei zile. Se deplasa omul la serviciu o dată la trei zile, economiseacâteva ore de timp și mijloacele financiare pe care de regulă le pierdem cu drumul, și care nu sânt deloc neglijabile atunci cînd distanța de la domiciliu la seviciu este mare și presupune utilizarea mai multor mijloace de transport, și angajatorul avea mai puțină bătaie de cap cu formalitățile ce țin de prestarea serviciului. Dreptul de a munci cu schimbul de 24 de ore odată la trei zile a fost înlăturat, în pofida voinței oamenilor. Nici pe angajați nu i-a întrebat nimeni dacă sânt de acord cu eliminarea lui, nici pe angajatori. Dovadă a faptului că metoda respectivă de muncă era convenabilă este practicarea ei vualată la marea majoritate a întreprinderilor, în pofida presiunii legii.
Împărțirea zilei de muncă în trei schimburi implică riscuri pe care de regulă cei care formulează legi, împreună cu cei care asigură implementarea lor, se prefac că nu le observa, dar care pot atrage consecințe nefaste atât asupra angajatorilor cât și a angajaților. Trecerea de la schimbul doi la schimbul trei se face pe timp de noapte, de regulă în jurul orei 0000 și el presupune deplasarea unor angajați la serviciu iar al altora la domiciliu. Angajații riscă să fie agresați fizic și moral, să-și piardă sănătatea și chiar viața în cazul în care nu sânt asigurați cu transport din partea angajatorului. Angajatorul riscă să ajungă la pușcărie în cazul în care angajatul pățește ceva pe drum în perioada deplasării la serviciu sau spre domiciliu. Riscul respectiv nu și-l asumă nimeni dintre cei vinoveți de crearea situației respective, nici cei ce au conceput norma respectivă fără a oferi drept de alegere angajatului și angajatorului, nici cei ce urmăresc implementarea ei și nici cei ce-i apără pe aceștea. Riscul este atribuit exclusiv angajatului și angajatorului, și faptul acesta se face sub cea mai hâdă mască a „grijei părintești” pe care chipurile cineva o nutrește pentru soarta lor.
Angajatorii soluționează dilema respectivă fiecare în felul său. Dat fiind faptul că respectarea legii respective este posibilă doar în cazul în care dispui de mijloacele necesare asigurării transportului pentru deplasarea angajaților, cei mai mulți dintre ei intră în jocul prevăzut de autorii scenariului: – acționează cum le convine lor, dar dau Caesarului ce este a Caesarului. Legea-i lege, dar mita este esența legii!
Mă aflu în situația în care trebuie să aleg. Varianta: ”Bagi o șpagă în buzunarul „cui trebuie” și dormi „liniștit” cât trebuie, nu mă aranjează. Cunosc jocul și știu că el are doar un singur sens de mișcare: te implici în joc, înapoi ieși doar cu picioarele înainte. Roadele lui sânt otrăvitoare: – nimeni în afară de cei ce dictează jocul nu are parte de nimic bun.
Țara va rămâne în mizerie atâta timp cît toți cei confruntați cu problema respectivă vor alege varianta corupției. Mai devreme sau mai târziu, toți cei implicați vor plăti. Unii vor plăti cu averile lor; alții vor plăti cu libertatea iar cei mai „șmecheri” dintre toți vor plăti cu viața.
Am nevoie de suportul tuturor celor care s-au săturat de mizeria din țara noastră, de suportul tuturor oamenilor onești care înțeleg pericolul flagelului numit corupție. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să conștientizați existența răului în cauză, sursa lui și obiectivele pe care le urmărește. Să le conștientizați d-stră și să-i ajutați și pe alții să conștientizeze. Cei care pot să se implice direct în soluționarea cauzei, să fim solidari!
Școala Profesională or. Briceni 